5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Specimen Days - Michael Cunningham I never really liked Whitman, but since Cunningham makes him his book’s hero [remember Woolf and The Hours?] he becomes more accessible. Directly or not, he is present in all three parts of the book, being hidden by Cunningham behind the characters that populate a New York from different periods of time [same pattern as The Hours], thus speaking and existing through them. I really liked the first two parts, the third one is S.F. and I’m not quite a fan. In the end, Walt doesn’t seem so impossible.

***
problema cu whitman e ca nu mi-a placut niciodata. in afara de o poezioara pe care o retinusem pe la 19 ani, nu i-am suferit niciodata poemele lungi, firele de iarba & co.
problema cu cunningham e ca il ia pe whitman si il face erou de roman, la fel cum a procedat cu virginia woolf in "orele". doar ca partea aia i-a iesit mult mai bine. aici whitman e si nu e, adica apare in toate cele trei parti ale romanului, ciudat de direct si totusi indirect, cunningham ascunzindu-l in spatele personajelor care populeaza un new york din trei perioade diferite [recunoastem patternul din orele], vorbind si existind astfel prin ele.
romanul e ok, primele doua parti mi-au placut chiar mult, dar ultima se intimpla undeva in viitor si e populata si cu ceva SF, ceea ce stomacul meu digera mai greut, asa ca am trecut mai in viteza peste ea.
in rest, numai de bine. parca walt nu mai e chiar asa imposibil.