Lavinia

Must read. Cel mai bun roman romanesc pe care l-am citit in ultimii ani.

Placut:
-combinarea tehncilor narative extrem de diverse: omniscienta autorului cu monologul interior al personajului sau ambiguitatea naratiunii la persoana a II-a, dar si file de jurnal sau epistole.

- pe parcursul intregului roman ai senzatia unei permanente dualitati: pe de o parte una istorica - prezent versus trecut, sociala - lumea simpla a Vicai versus burghezia doamnei Ioaniu, Ivonne s.a., lingvistica - limbajul argotic versus cel cultivat, chiar specializat (limbaj care individualizeaza foarte bine personajele) si chiar comportamentala, daca luam in calcul ca in majoritatea cazurilor personajele gindesc un lucru si spun cu totul altceva.

- feminitatea (si feminismul, intr-o mica masura), data nu numai de pregnanta personajelor feminine si "activitatile" specifice - cleveteli, soapte, observatii - ci si de asocierile pe care le-am facut cu H.P. Bengescu (Bucuresti, increngaturile familiale) si Virginia Woolf (monoloagele interioare).

- conturarea si individualzarea excelenta a personajelor, nu putine. Paul Cernat o aseaza pe Vica alaturi de Moromete, considerindu-i cele mai memorabile personaje ale ultimelor decenii.

Recomand.