5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Cruciada copiilor

Cruciada copiilor - Florina Ilis E interesant de mentionat ca romanul porneste de la un fapt real, pe care autoarea il povesteste la un moment dat in Observatorul Cultural. E vorba de o calatorie spre Bucuresti, impreuna cu sora ei, pentru ca aceasta sa primeasca viza definitiva pentru Australia (in roman Sabina merge la Bucuresti pentru o viza de Canada). Pe peronul de vizavi, un tren plin de copii isi incepea drumul catre litoral. De acolo, spune Ilis, povestea s-a scris aproape singura.

"Cruciada" are o lungime considerabila (488 pagini, scris marunt) si e un fel de puzzle. Mici povesti aparent fara nici o legatura, incep sa fie spuse, si dureaza cam 60 de pagini pentru ca cele citeva minute dinaintea plecarii trenului de copii din gara Cluj-Napoca sa se scurga. In aceste pagini incepem sa ne familiarizam cu sumedenia de personaje: copiii care pleaca in vacanta la Navodari, alti pasageri ai trenului rapid de Bucuresti, un specialist IT, o tiganca - ghicitoare in carti, un interlop, un politician si multi altii. Itele sint incurcate si solicita destula atentie din partea cititorului pentru a le lega la momentul potrivit. Ma gindesc ca nu degeaba editorii au ales pentru coperta o scena din Brueghel - mai mult decit jocul de copii, poate fi numarul infinit de personaje.

Romanul are o tensiune progresiva. Incepe lent, lucrurile se desfasoara cel putin aparent normal, insa pe parcurs evenimentele incep sa ia amploare, si, plecind de la o joaca de copii ajunge sa ia proportii nebanuite, angrenind in viteza lor, cum era de asteptat, toti cei prezentati anterior. Exista o smecherie stilistica la Florina Ilis (nu stiu daca in toate romanele ei; ar fi interesant de vazut) care da un plus de dinamism desfasurarii actiunii: in loc de punct se foloseste in permanenta de virgula, lasind impresia ca vrea sa spuna totul dintr-o suflare, neoprindu-se nici macar la sfirsit, creind iluzia ca inca ar mai fi lucruri de spus.

Interesant de urmarit psihologia multimii, copiii ca erou colectiv si manipularea prin mass-media si virtual, dar si elementele magice, care-l implica pe Harry Potter si viitorul citit in carti de batrina Angelica.

Mi-a placut faptul ca Florina Ilis face o multime de referiri la realitatea contemporana, de la vedete de televiziune pe care le recunosti foarte simplu, desi poarta alte nume, la muzica, cinema si internet, subliniind, cel putin in imaginatia mea, felul in care virtualul, fabricatul, a ajuns sa faca parte din cotidian si sa se confunde.