5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Ghetele fericirii

Ghetele fericirii - Gabriela Melinescu Cine este Gabriela Melinescu si de ce.

Gabriela Melinescu este in primul rind poeta, din a carei poezie recunosc ca am citit foarte putin si daca ar fi mai accesibila pe net, poate ca as mai incerca. Faptul ca scrie poezie se reflecta foarte bine in nuvelele de fata (vezi citatul de la sfirsit). In plus, a mai scris literatura pentru copii, nuvele, memorialistica si romane.

In al doilea rind, mai interesant pentru mine, Gabriela Melinescu a fost iubita lui Nichita. Despre relatia lor se aminteste pe larg in Jurnalul Suedez, jurnal pe care il caut de multa vreme (2004, ca sa fiu mai exacta), dar nu gasesc nicaieri volumul I si decit sa nu-l citesc cronologic, mai bine deloc (deocamdata).

In al treilea rind, Gabriela Melinescu e o foarte apreciata promotoare a literaturii suedeze, fiind si premiata pentru asta, traducatoare din/in romana, suedeza si franceza.

In al patrulea rind, si nu cel mai lipsit de importanta, Gabriela Melinescu este si artist. Stilul ei ludic-suprarealist l-am descoperit acum citeva luni pe coperta cartii Gabrielei Adamesteanu - Dimineata pierduta. Ghetele Fericirii cuprinde citeva din desenele ei, din pacate cred ca in mare parte ele sint inaccesibile romanilor. Sper sa ma insel.

Nuvelele de fata au fost scrise in suedeza si traduse chiar de autoare avind ca personaje principale oameni vulnerabili care au fost instrainati de locurile natale (in mare parte evrei nascuti in Romania - "A fi roman si evreu in acelasi timp e ca si cum ai avea ciuma si holera in acelasi timp"). Se iubeste si se moare in fiecare din ele, cu o cadenta aproape egala. Prima (Batai de aripi) si ultima (Schimbare de pene) sint cele mai aproape de realitate, asa cum o percep eu, fiind autobiografice (desi neasumate auctorial, cf. Simona Sora).
***

Miinile mele povestesc mereu lucruri diferite. Mina dreapta povesteste tot ce se intimpla omului exterior: despre razboi, recolta, pomi si fructe, despre binecuvintare si crestere, dar si despre mlastini, spini, ciulini si urzici, despre o alta gradina plina de blesteme si distrugere.

Mina dreapta trimite vibratii, valuri de energii, ea e gentila, spune: buna ziua!, hei si la revedere! Mina dreapta e plina de simpatie, acceptind viata, dind ajutor si consolind pe cei care sufera mai ales din iubire.

Mina stinga nu spune niciodata 'buna ziua', ea seamana mai degraba cu mina omului care a crestat elefantul din grotele din Altamira, elefantul cu fildesii strimbi. Mina stinga corespunde omului interior - inteligent, necheltuitor, secret si plin de surpize. Ii place sa caute in adinc ca ploaia trezind tenebrele la viata. Mina stinga deseneaza senzual labirinturi de zapada folosind alfabetul vintului si ploii. Ea dispretuieste scolile si academiile, la fel si stilurile, simtindu-se 'ranita' de realitate. In lumea grotelor, ea se simte la adapost de 'contemporaneitate'.

Mi-e frica de mina stinga, ma doare des. Uneori am senzatia ca inima vrea sa imi iasa pin degetele acestei miini, numai si numai pentru a-mi arata un adevar crud si banal.

Se intimpla ca mina dreapta sa mingiie mina stinga, incercind sa domoleasca intr-un fel duritatea ei, ca un barbat intelept si bun surpins de severitatea sotiei sale. Cu toate ca nimeni n-o poate impiedica sa se arate asa cum este ea in realitate.

Corpul meu atirna intre miinile mele - cum atirna in copilarie intre mama si tata. Intre doua lumi necunoscute.