5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Divanul scriitoarei

Divanul scriitoarei - Mihaela Ursa Daca eram in locul Mihaelei Ursa, inainte sa incep a lua la intrebari scriitorese si poetese autohtone despre una-alta, intrebam o mina de cititori, vreo 25 asa, cum vad ei viata scriitoarelor din Romania. Pentru ca daca ma intreba pe mine, de exemplu, i-as fi zis ca nu pot sa-mi imaginez o scriitoare pasionata de freze moderne si cumparat pantofi, la fel cum nu pot sa-mi imaginez posibilitatile financiare de a avea o femeie care sa o ajute la menaj sau de a petrece suficient timp pe o insula greceasca pentru a scrie un roman. Daca cititi cartea, o sa vedeti ca ele exista! In schimb, pot cu usurinta sa imi imaginez scriitoare care traiesc la limita, avind la baza o profesie sa-i spunem culturala (profesor, traducator, jurnalist ), si facind in plus tot felul de munci care nu le fac neaparat placere, dar care acopera cheltuieli, platesc facturi, taxe la gradinite si scoli, plus tot felul de maruntisuri. Acum, de unde am mai sus mentionatele preconceptii, n-as putea sa spun exact, poate ca ele tin un pic si de un soi de fatalitate nationala, o resemnare tipic romaneasca si conditia de scriitor in .ro, care, stim prea bine, nu e cea mai roz cu putinta.

Ideea e ca m-am bucurat sa citesc, printre alte intrebari & raspunsuri specifice, legate de feminitate / feminism (cum se diferentiaza scriitoarele de scriitori – "gestionarea identitatilor", cum spune M.U.), raspunsuri la intrebari legate de micile bucurii / necazuri ale vietii cotidiene, de exemplu: "Va faceti singura menajul?" "Care dintre muncile casnice va este cea mai nesuferita?" etc. si sa descopar scriitoare pasionate de gatit sau gradinarit, dar care urasc calcatul rufelor sau cusutul nasturilor si al buzunarelor rupte. Intr-o nota extrem de personala, mi-a mers de-a dreptul la inima preferinta Simonei Popescu pentru Peter Gabriel, dar asta tine deja de alta sfera.

Exista in ancheta (mentionez ca involuntar m-am dus cu gindul la anchetele lui Marius Chivu din Dilemateca – doar ca asta e mult mai elaborata) o intrebare - "Ce parere aveti despre barbati ca specie? Dar despre femei? Sintem specii diferite?" - la care Rodica Braga are un raspuns interesant, care mie mi-a palcut foarte mult. Ea aseamana barbatii cu vulturii, iar pe femei cu felinele: Barbatii, mai mult decit femeile, au tendinta de a se pierde in tinuturile rarefiate ale inaltimilor mentale, coborirea lor pe pamint e rapida, fugace, strict directionata si neangajanta decit pentru strictul lor interes imediat; dupa mine, trupul barbatului, drept, net si lipsit de ascunzisuri, se preteaza zborului, asta ca sa sustine metafora dinainte, pe cind femeile, pina si prin trupul lor desenat din curbe si moliciuni, sint atasate pamintului, miscarilor sinuoase ce frizeaza un soi de odihna activ-vigilenta si o senzualitate continuta. Mergind mai departe, as spune ca barbatul si femeia sint doi pradatori de clasa …

E greu de sintetizat raspunsuri diferite la 36 de intrebari, mai ales cind multe dintre ele sint destul de ample, citeva in schimb – foarte enervant! – dau impresia unui oracol de clasa a 6-a. Asa ca mai amintesc numai intrebarea simpatica din final: "Daca n-ati fi fost scriitoare, cu ce v-ati fi ocupat?" "Balerina, corabier, arheolog, violonista, inotatoare, padurara, ghicit in stele." Cel mai mult mi-a placut raspunsul Dorei Pavel: "Daca n-as fi fost poeta, m-as fi ocupat doar cu traitul."