5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Muzici si faze

Muzici si faze - Ovidiu Verdes Prolog

Poate pentru unii cititori de proza contemporana numele lui Ovidiu Verdes suna familiar. Pentru mine nu. Asa ca atunci cind l-am gasit pe locul 4 in topul lui Marius Chivu (intr-o ancheta realizata de Adevarul Literar si Artistic in rindul criticilor, referitor la romanul deceniului ), i-am notat numele. Titlul suna deja familiar, www.muzicisifaze.com (situl nu are nici o legatura cu romanul, doar cu muzica :)). Am notat si-alte nume si titluri, si mi-am propus (din nou!) sa citesc Orbitorul, chiar daca doar la pensie.
Neajunsul e ca romanul a fost publicat in 2000 la Universul si reeditat de o editura semi-obscura in 2003. Asa ca sa-l gasesti de cumparat e o mica aventura.


Muzicile

Baietii astia din roman (cu nume de la bloc, porecle si prescurtari) asculta, la final de ani 70, niste muzici pe care ma intreb asa cu semi-naivitate, de unde si le procurau. Sigur ca vorbim de capitala, deci poate ca totusi nu era asa greu, si daca mai punem la socoteala si ca e un roman si nu autobiografie (si daca e, in ce masura?), lucrurile sint si mai clare. Bine, lista e uriasa, si trece mai ales prin rock si aici deschidem o paranteza lunga: Led Zeppelin, Rolling Stones, Pink Floyd, Yes, Genesis, Queen, Creedence Clearwater Revival, Mahavishnu Orchestra etc. trecem prin Louis Armstrong, Rod Stewart sau baiatu’ ala insuportabil cu Delilah, (imi scapa numele acum) si ajungem pina la Angela Similea si Dan Spataru. Acuma, deh, ce sa zic, aveau gusturi elevate baietii, cautau sa-si cumpere cite un Maiak fiecare, faceau schimb de benzi, auditii si stringeau banii la pusculita pentru albume originale, nu licente! In fine, tot felul de activitati care in era downloadurilor a n giga de muzica gratuita de pe net nu mai au nici o relevanta pentru pustii de clasa a 9-a, cum e Tinut, eroul romanului.

Fazele

Sint specifice virstei. Excursii cu clasa, discutii deocheate cu baietii de la bloc, fotbal, chefuri, fete, oracole. Pe linga muzica, normal. "Faza" e ca romanul a iscat un mic scandal acum citiva ani, cind intr-unul din manualele alternative s-a publicat un fragment, motiv pentru care unii elevi l-au studiat la scoala (nu stiu daca acum mai e in programa). Niste minti luminate s-au grabit sa-l numeasca roman pornografic si de acolo pina la "manualul porno" nu a fost decit un pas. Nu-mi amintesc discutiile & scandalul/scandalagiii, posibil sa nici nu fi stiut, insa e hilar si revoltator in acelasi timp. Sigur ca: 1. oralitatea fiind principala caracteristica a romanului, 2. baietii aflindu-se la virsta adolescentei, e normal sa se vorbeasca liber si direct. Ce e si mai amuzant e ca intre putinele referiri la roman pe care le-am gasit pe Google este si un referat pe tema copilariei unde intilnim si "opera Muzici si faze". Treaba asta cu "operele" ma distreaza foarte tare la tovarasele profesoare.


Epilog

Romanul e fain, mie mi-ar fi placut sa-l am de citit pentru scoala si imi pare rau ca autorul (prof de romana la unibuc) s-a oprit la el si n-a mai publicat nimic de atunci.Un pic m-au plictisit fazele cu baietii in "Parasuta"; din fericire sint chiar la inceput, pe urma devine mai citibil.
Cartarescu spune undeva ca "Ovidiu Verdeş nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit." Poate ca e usor exagerat, dar pentru o idee, iata un fragment:

Ce faza, nene! Ramasesem singur in statie, la 88, si-mi tot venea sa duc mina la buzunar, fiindca ma facusem cu o bricheta misto, de la Hari. Nu era noua; cica fusese a lu' ta-su, din tinerete, da' parea destul de grea; cred ca era de argint, si, cind mi-a pus-o in palma, am ramas tablou, iti dai seama. Ziua mea fusese ha-haaa! - pe 13 aprilie, pe trimestru' doi, si m-am gindit ce zi o fi azi, da' nu era nici o zi. Adica era simbata, normal, da' pina la vacanta mai aveam, slava Domnului, o saptamina; deci ne vedeam in fiecare zi, si lunea cealalta, pe 16, plecam in tabara, la Piatra-Arsa. Si-atunci...? Sa mor daca-nteleg ce-o apucase cu cadou' asta.