5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Accidentul

Accidentul - Mihail Sebastian Probabil ca romanul in sine n-are nimic fabulos (introspectia psihologica si luciditatea prietenului Camil, de exemplu; scurtele momente de observatie interioara ale celor doua personaje principale, Paul si Nora, sint mai degraba superficiale si eclipsate de firul epic ) dar nici nu ma asteptam, si sincer, nici nu ma prea intereseaza. La urma urmei, daca ar fi (fost) simpla literatura de consum, nu vad nimic rau in asta. Mi-amintesc ca undeva un critic spunea de "Accidentul" ca ar fi romanul cel mai kitsch al lui Sebastian.

In fine. Ce mi-a placut mie sint de fapt doua treburi:
1. Gunther si tot episodul de pe munte + micile detalii pe care Sebastian le da referitor la familia Grodeck, pe care ar fi putut foarte bine sa le lase afara, dar dintr-un motiv oarecare tine sa le mentioneze. Intr-un fel bine face, pentru ca intreaga istorie a Grodecilor pare absolut fascinanta si, citind, mi-am spus ca n-ar fi fost rau ca Sebastian sa le fi dedicat un roman separat, ca sa aflu (cu surpriza), recitind (multele) pagini de jurnal (Jurnal. 1935 - 1944) in care mentioneaza lucrul la roman, ca a fost el insusi fascinat de povestea familiei, iar in timp ce scria la roman incepuse sa-si schiteze in minte o piesa de teatru cu Gunther, Hagen si batrinul Grodeck ca personaje principale. Care piesa nu stiu sa o fi scris in cele din urma.

2. Al doilea lucru care mi-a placut (si care nu are nici o treaba cu actiunea romanului) a fost sa recitesc paginile de jurnal in care mentioneaza lucrul la roman (obsesia ca nu poate scrie in Bucuresti ci oriunde altundeva - de preferinta la munte) si relatia lui cu personajele, care il consuma fizic si il obsedeaza. Partea a doua a romanului si finalul se suprapun cu perioada de concentrare si inceputul razboiului si intreg lucrul la roman devine o corvoada, ajungind sa scrie finalul fara pasiune, doar din dorinta de a-l vedea gata. Ce ma bucura peste masura e ca a renuntat la ideea dulceaga de a-i casatori pe Nora si Paul in ultimul capitol, raminind totusi cu un final demonstrativ, "faceti schi si va veti lecui de amorurile nefericite" – de la Camil cetire.

De fapt mi-a placut si de Ann si-mi pare rau ca Sebastian a lasat-o in umbra, parea un personaj mult, mult mai interesant decit Nora, mai ales ca a dat - avant la lettre - echivalentul lui "rules" in romana prin "e rulant" - cu o mica deosebire de semnificatie, dar e neconcludent, garantat! :)