5 Followers
7 Following
Lavinia

Lavinia

Cartea întrebărilor

Cartea întrebărilor - Ioana Pârvulescu Se zice că e printre cele mai bine vîndute cărți de la Gaudeamusul de anul ăsta. Eu una n-am găsit nici o opinie pe net, în afară de prezentarea editurii, așa că mă gîndesc că ori a fost / va fi făcută cadou ori urmează a fi citită în vacanță. Ori nu se omoară nimeni să-și spună părerea. Nu m-am grăbit să o cumpăr, de la "În țara miticilor" încoace sînt un pic mai circumspectă, dar cu ocazia că irezistibilul Dan Coman nu era de găsit într-o bună seară, am cedat tentației. Odată cu citirea cărții ăsteia mi-am dat seama că cel mai mult îmi place să citesc eseuri. Aș putea face un fel de top, începînd cu ce îmi place cel mai mult să citesc și terminînd cu ce mă plictisește cel mai tare. Aș putea, zic, dar mă abțin că poate peste o lună forul meu interior se revoltă și-o să mă văd nevoită să-mi schimb opțiunile. Faza cu eseurile e că se citesc foarte lejer, adică nu-ți trebuie mulți neuroni activi, nu trebuie să ai nu știu ce dispoziții sufletești sau memorie de elefant, ceea ce pe mine mă aranjează.

Așa deci, e clar din prezentare cu ce se ocupă cărțulia de față. Stilul epistolar e bun, ne place, să mai fie. Destinatarii? Uneori treaba pare forțată (vezi episodul Al. Vlahuță, de exemplu – nu insist), alteori e pur și simplu cea mai firească alegere ("Este Ion Barbu șaradist?", destinată lui Șerban Foarță). Tot la destinatari constat că autoarea simte nevoia din cînd în cînd să-i perieze pe unii dintre cei vizați (adică nu mai e nevoie să-i spună și ea lui Mircea Cărtărescu ce mare și grozav e el sau lui Gabriel Liiceanu ce cursuri minunate ține la master, nu?)

M-am plîns ce m-am plîns, dar adevărul e că majoritatea scrisorilor mi-au plăcut, cu un plus pentru cele care țin de literatura română (epistolele sînt grupate în 3 părți – literatura română, literatura universală și întrebări legate de carte și viață); mărturisesc că mi-ar fi plăcut să știu în liceu interpretarea pe care I.P. o dă celebrului vers “dormea întors amorul meu de plumb” sau cum stă treaba cu Valea Plîngerii la Ispirescu.

Și mi-a mai venit o idee, citind scrisorile astea. După modelul hărții literare a Manhattanului, ar fi foarte mișto dacă I.P. ar încerca o hartă literară a Bucureștiului. Cu plăcerea ei de scotocit prin arhive, o văd acum singura în stare să-și ia povara asta. Și pentru gîdilarea eului meu, sper să mă pomenească în prefață :D