Lavinia

am tot adulmecat volumul asta la carturesti, nestiind daca vreau intr-adevar sa-l cumpar sau nu. pina la urma l-am luat, mai ales ca am prins si o minunata reducere de 20%, lucru specificat pe o eticheta rosie care intr-adevar se dezlipeste, nu ca celelalte mici, cu pretul, pe care ar fi bine sa le lasi la locul lor daca vrei sa patrezi cartea in conditii decente. dar asta deja e alta poveste.

citisem despre volum, stiam citeva scriitoare, deci eram interesata. pentru curiozitatea dumneavoastra:

Adriana Babeti - Sarsanela; Anamaria Beligan - Halatul Veronicai; Carmen Bendovski - Lungul drum al comunismului catre sfirsit; Rodica Binder - Chiar asa?; Adriana Bittel - Servus, Reghina; Mariana Codrut - “Atunci am invatat sa renunt”; Sanda Cordos - Din umbra viitorului luminos; Nora Iuga -Scrisoare catre un prieten; Cerasela Nistor - Cerul negru-rozaliu; Ioana Ocneanu-Thierry - Eu, una, n-am suferit!; Simona Popescu - HoRor! Cool!; Iulia Popovici - X si Y; Alina Radu - O zi din viata Alinei Viktorovna; Doina Rusti - Ginecologii mei; Simona Sora - Bibliotecile spitalelor mele; Mihaela Ursa - O poveste de fata; Otilia Vieru-Baraboi - Aha.

sigur ca mi-au placut toate, insa am preferatele mele. in ordinea intrarii in scena: adriana babeti, cu un text absolut incredibil despre femeia-catir; adriana bittel, de unde aflu ca nichita era, formal, redactor-sef adjunct la “romania literara”, dar ca dadea pe acolo numai in zilele de leafa; simona popescu si povestile hoRor si cool despre viata din groza[vesti], procurarea blugilor si lookul a la kim wilde. [aproape toate autoarele au povesti din viata de studenta petrecuta prin camine, asa cum reiese din 432 - filmul ]; alina radu [pe care am dibuit-o a fi sotia lui radu pavel gheo] cu o povestioara super-amuzanta despre eterna problema a fetelor de liceu: “eu cu ce ma imbrac?!” si solutiile la indemina; si in final simona sora, o surpriza foarte placuta, cu care ma mindresc a imparti acelasi oras natal, cu un text lazarescian despre spitalele romanesti [l-am recunoscut chiar si pe doctorul pasquale, o legenda locala a sectiei de ortopedie. se spunea ca daca mergeai cu o problema la mina stinga, iti trata mina dreapta si tot asa :)].

amintirile proprii din comunism sint putine si vagi, din pacate nu ma pot mindri cu o memorie foarte buna. apropo de sarsanela, imi amintesc desigur cozile, la care deja maricica fiind, eram nevoita sa particip. legat de asta, cea mai haioasa si in acelasi timp amara amintire e dinaintea unui craciun, cind impreuna cu sora mamei am ajuns acasa de la statul pe la cozi, aferent oricarei sarbatori, si de oboseala si neatentie ea s-a asezat direct pe cofragul cu oua, proaspat cumparat.

cu hainele cred c-am stat destul de bine, nu-mi amintesc de unde le procurau ai mei, stiu doar ca la un moment dat am primit bani de la mama si mi-am luat singura niste haine. a fost prima mea experienta shopaholica, soldata cu o geaca mov si niste pantofi partial asortati [ce-o fi fost in capul meu?]. apropo de pantofi, tenisii de dragasani erau varianta mioritica a conversilor de azi si ma mindresc sa fi fost posesoarea a 2 sau 3 perechi. pe rind, desigur. iarna se purtau cizmele hobby [unguresti, daca nu ma-nsel], acele cizme colorate de cauciuc [ale mele erau rosii], cu un ciorap imblanit inauntru si o manseta alba care venea peste cizma. nu-mi aduc aminte prin ce miracol le-am capatat. primii blugi, jordache, i-am primit de la niste prieteni din america, si-aveam probleme mari de pronuntie in ce-i priveste. cred ca inca nu incepusem sa invat limbi straine.

un lucru pe care nu-l inteleg e de ce imi placea cintarea romaniei. e drept ca ne foloseam de prilej pentru a lipsi de la ore, pentru diverse repetitii si tin minte ca eram o gasca foarte faina, asa ca e posibil ca asta sa fi fost motivul pentru care imi placea. pentru ca altfel, nici celebra, nici bogata n-am ajuns.

***

recomand cu caldura.