Lavinia

In propriile ei cuvinte, nu e nici jurnal, nici carte de memorii. E o reconstituire, pagini de jurnal (distrus ulterior), unele transcrise, majoritatea comentate, amintiri ce nu tin de cronologie, ci mai degraba de legaturile firesti care se impun in "derularea" povestilor.

Aceasta prima parte se concentreaza pe sfirsitul studentiei in Romania, moartea tatalui (E. Lovinescu), plecarea in Franta - exilul, asa cum va fi el numit, moartea mamei in inchisorile comuniste, incapacitatea de a povesti despre acest episod (a facut-o Doina Jela in "Aceasta dragoste care ne leaga") si de a mai tine apoi un jurnal vreme de 20 de ani + o insomnie devenita permanenta, inceputurile colaborarii la radiodifuziunea franceza si relatiile cu diferite publicatii franceze si in acelasi timp tot ce tine de realtiile cu Romania, tara pe care o iubeste dar in care nu se poate intoarce.

Sigur ca asteptam (imi doream) mai multe detalii din perioada adolescentei / tineretii in Romania, insa M.L. e foarte rationala in alegerea detaliilor pe care le publica (cred ca un soi de stinjeneala fata de propriile ginduri si sentimente adolescentine a dus si la distrugerea jurnalelor din acea perioada). Insa din volum nu lipsesc - pentru cine le gusta - detalii mai mult sau mai putin picante despre scriitorii si artistii vremii; vezi de exemplu episodul Printul - Jean Parvulesco, de un umor incredibil.