Lavinia

De ce-ar trebui citit jurnalul lui Jeni Acterian


NU pentru ca i-a cunoscut personal pe Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau altii. Nici pentru ca a studiat filozofia cu Nae Ionescu si era cit pe ce sa obtina un doctorat la Paris daca nu incepea razboiul. Sint detalii prea comerciale ca sa merite a fi luate in seama, desi recunosc ca pot fi atractive. Si mie mi-au ramas in urechi cind am auzit prima recomandare, a lui Dan C. Mihailescu, la tv.

Eu zic asa: cititi oameni buni jurnalul lui J.A.pentru ca merita. Pentru ca fata asta a scris atit de clar si de obiectiv, cum rar mi-a fost dat sa citesc. Cine se asteapta la chestii romantate interbelice, asteapta degeaba. Jeni e uluitor de lucida si transanta in tot ceea ce observa / traieste / scrie. Unul din motivele pentru care-mi place mie sa citesc jurnale e ca poti observa evolutia autorului pe parcursul anilor. Si la ea lucrul asta se vede foarte bine, pentru ca acopera nu numai 15 ani de viata [1932-1947:], dar si 3 perioade majore: adolescenta, tineretea [studentia:] si maturitatea [prima parte a ei:].

Adolescenta e incarcata de lecturi. Cititor avid, in genul lui Eliade, cu sute de pagini pe zi [dar cu comentarii foarte pertinente si uneori acide, chiar la adresa marilor nume:] si examene pentru care invata doar cu citeva zile inainte. Lipsurile materiale o determina sa fie scolita acasa, n-are prieteni, doar cunostinte si prieteni ai fratilor mai mari.

Studentia e din nou incarcata de lecturi, de data asta filozofice, e nevoita sa renunte la matematica tot din lipsa de bani, [de ce era atit de scumpa fac. de mate?:] insa e si o perioada mondena, cu teatre si cinema, cu vacante la Balcic, cure de slabire si citiva prieteni.

Ceea ce urmeaza studentiei si am numit prima maturitate e de fapt perioada razboiului si imediat dupa. Inainte chiar de inceperea lui a fost nevoita sa munceasca intr-un birou, lucru care o va frustra foarte tare si e nevoita sa renunte la preocuparile filozofice. Trece prin razboi exilata la Dobra, pierde un frate si ambii parinti, si are in sfirsit o viata amoroasa pe la 30 de ani, viata incarcata de deceptii, pe care le depaseste mai mult sau mai putin printr-o mai noua pasiune pentru regia de teatru, profesie careia i se dedica pentru tot restul vietii, adica inca 12 ani.

Jurnalul se opreste in 1947, cu o Jeni pasionata de tradus & regizat teatru. A murit la 42 de ani, in urma unui cancer. Ciudat cum toata viata, din adolescenta inca, a urmarit-o obsesia bolii si a mortii.